Salutare,
Tocmai am ascultat un vorbitor care spunea ca nu este vorbitor motivational. Ca asa ceva nici macar nu exista. Este un non-sens ca si time-management. Si daca despre time-management vom discuta mai tarziu, hai sa vedem de ce discurs motivational sau vorbitor motivational este un non-sens.
Ce este un asa-zis discurs motivational sau vorbitor motivational? Ceva sau cineva care ar trebui intr-un fel sau altul sa te motiveze sa faci ceva. Sa te faca sa actionezi intr-o directie pe care o doresti(e).
Aha! Si de ce ai avea nevoie de altcineva sau de ceva care sa te miste? Sa te determine sa faci ceva pentru tine?
Hai sa ne gandim la copii! Copiii de 4-5 ani. Daca doresc sa obtina ceva sau cand ceva ii intereseaza cu adevarat au nevoie de discursuri sau de vorbitori care sa ii determine sa actionze? Au nevoie de stimulente exterioare sa ii faca sa actioneze in directia dorita?
Din cate stiu eu despre copii si din cate imi aduc aminte parca raspunsul este unul singur: NU!!! Ei o fac pur si simplu indiferent cat de greu sau neplacut este. Tine minte ca discutam despre lucruri care ii intereseaza.
OK. Daca in cazul copiilor nu avem nevoie de motivatii exterioare, este oare necesar in cazul adultilor? Din cate stiu eu si avand in vedere ca toti adultii pe care ii cunosc au fost la un moment dat copii de 4-5 ani inseamna ca si in cazul lor necesitatea unei motivatii exterioare este ZERO.
In acest caz, de ce am nevoie? Simplu! Cum spuneam, dorinta si actiunea nemijlocita este valabila in cazul copiilor doar daca este ceva care ii intereseaza in mod direct. Poate si in cazul adultilor avem nevoie de acelasi lucru. Avem nevoie sa intelegem ce ne intereseaza, ce ne dorim si ce avem nevoie si ce ne ajuta sa ne satisfacem interesul, sa ne implinim dorinta sau satisfacem nevoia. Dupa aceea vom fi destul de motivati sa facem ceea ce avem de facut.
Tu? Ce te intereseaza, ce iti doresti, ce ai nevoie?
Ce ai fi in stare sa faci pentru a reusi?
10 Negri Mititei
Acum 5 ani
Saliu, (da, am salutat)
RăspundețiȘtergereNu stiu cat de important este ce ma intereseaza sau ce imi doresc. Cred ca cel mai important este ce am nevoie. Un om nu poate fi fericit decat daca nevoile sale sunt satisfacute. In momentul in care imi doresc ceva de care nu am nevoie (ex: supervila, supermaistiueuce) iar o nevoie (ex: intelectuala) este neglijata, nu voi fi fericita in veci.
Aici cred ca intervine diferenta intre un copil si un adult. Un copil actioneaza in concordanta cu nevoile sale. Nevoia de hrana, de siguranta, de invatare, etc. Un adult poate actiona mai degraba in functie de mediul social, de stimulii din jurul sau. Iar un discurs motivational se incadreaza din punctul meu de vedere, la categoria stimulilor.
Ai dreptate cand spui ca ideal ar fi ca fiecare dintre noi sa aiba un scop foarte bine definit si in concordanta cu cine suntem de fapt. Iar atunci motivatia va veni din interiorul fiecaruia, fara a fi necesari stimulii externi.
Nu ma pronunt in legatura cu sensul notiunii de vobitor motivational. Poate exista, poate nu.
Dar discursul motivational exista. Depinde doar de noi daca ne este necesar sau nu.